Un arzator cu plasma foloseste gaz si electrozi puternici pentru a crea plasma, adica gaz ionizat. Uneori aceasta este numita a patra stare de agregare. In natura putem vedea plasma in fulgere.

Temperaturile la care poate ajunge un arzator cu plasma pot fi mai mari decat cele de la suprafata soarelui (peste 6000 de grade Celsius). La aceste temperaturi, deseurile nu au nici o sansa. Moleculele sunt descompuse intr-un proces numit disociere moleculara. Cand moleculele sunt expuse la energie intensa (cum ar fi cea generata de un arzator cu plasma), legaturile moleculare ce tin legaturile chimice ale moleculelor devin excitate si se rup. Ce ramane sunt componentele elementare ale moleculelor. Cianura, de exemplu, se va descompune in atomi de carbon si azot.

Moleculele organice (cele pe baza de carbon) se volatilizeaza, sau, se transforma in gaz. Acest gaz sintetic (Syngas) poate fi folosit ca sursa de combustibil daca este curatat corespunzator.

Compusii anorganici se topesc si se vitrifica, sau, se transforma intr-o substanta dura, sticloasa, similara la aspect si greutate cu obsidianul. Metalele se topesc si se combina cu restul materiei anorganice formand zgura.

Spre deosebire de incineratoare, care folosesc combustia pentru a descompune deseurile, in procesul de gazificare nu are loc ardere, sau oxidare. Caldura convertoarelor cu plasma creeaza piroliza, un process prin care materia organica se descompune. Arzatoarele cu plasma pot functiona in compartimente inchise, fara ventilatie. Combustia are nevoie de oxidare, piroliza nu.

Convertoarele de deseuri cu plasma pot procesa aproape orice tip de deseu, inclusiv deseuri greu de tratat prin metode traditionale. Poate procesa deseuri medicale sau deseuri contaminate chimic, in urma procesului ramanand doar gaze si topitura. Singurele deseuri care nu pot fi procesate in convertorul cu plasma sunt materialele grele radioactive utilizate sub forma de bare in reactoarele nucleare. Exista posibilitatea ca, supuse la arzatoarele cu plasma, aceste bare sa explodeze.

Produse finale ale procesarii in convertorul cu plasma.

Produsele finale constau in 3 tipuri principale: gaz sintetic (syngas), topitura si caldura. Sa privim fiecare din cele 3 in detaliu.

Gazul sintetic este o combinatie de mai multe gaze dar cea mai mare proportie a acestuia o constau hidrogenul si monoxidul de carbon. Poate fi folosit ca sursa de energie si unele instalatii il folosesc pentru a crea electricitate pentru consumul propriu si vanzarea excesului in reteaua locala/nationala de electrificare. Deseurile contin multa energie potentiala iar procesul de gazificare le permite inginerilor sa transforme aceasta energie potentiala in energie electrica.

Cat gaz (si implicit energie electrica) genereaza convertorul cu plasma?

Aceasta depinde de deseurile care sunt introduse in camera de “ardere”. Daca deseurile contin mult material pe baza de carbon (deseuri organice), atunci se va obtine mult gaz. Deseurile ce au in compozitie mult material anorganic nu vor produce la fel de mult gaz. Din acest motiv, unele astfel de instalatii practica sortarea deseurilor inainte ca acestea sa ajunga in sistem.

Materia topita scursa din camera de piroliza.

Acest produs solid al procesului de gazificare este numit topitura. Greutatea si volumul metrialului original scad dramatic. Greutatea zgurei este aproximativ 20% din cea a materialelor initiale, volumul topiturii este aproximativ 5% din cel al materialului initial.

Topitura poate lua diverse forme in functie de metoda de racire folosita.

Daca este racita cu aer, formeaza pietre negre, sticloase ce semana cu obsidianul si pot fi folosite in beton sau asfalt. Zgura topita poate fi turnata in forme si apoi racita creeindu-se astfel materiale de constructii prefabricate.

Daca se foloseste o suflanta cu aer comprimat prin fluxul de topitura la curgerea acesteia se obtine vata minerala. Acest produs este de doua ori mai eficient la izolatii termice decat vata de sticla. Acest material este de asemenea mai usor decat apa si foarte absorbant, motiv pentru care poate fi folosit la decontaminarea apei de produse petroliere.

Caldura creeata in proces poate fi recuperata prin incalzirea apei si utilizarea aburului in turbine cu abur pentru generare de energie electrica.

Gazele generate sunt de asemenea folosite in turbine cu gaz, dupa o curatare prealabila a acestora in filtre speciale. Emisiile de poluanti in atmosfera sunt estimate a fi sub 20% din maximul permis la ora actuala de catre legislatia europeana in vigoare.

In concluzie, aceasta metoda de procesare a deseurilor este de departe cea mai avantajoasa. Necesita un spatiu mult mai mic decat rampele de depozitare deseuri, produce energie electrica si produse secundare ce pot fi valorificate, are emisii de gaze inerte, polueaza mult mai putin decat incineratoarele de deseuri.

Totusi, in ideea de management durabil al resurselor, aceste instalatii ar trebui folosite doar pentru deseurile finale (deseuri ce nu mai pot fi reciclate sau reutilizate) si, evident, asupra rampelor de deseuri istorice de care tara noasta nu duce lipsa.

In viitor se prconizeaza creerea de astfel de instalatii mobile, pentru procesarea rampelor istorice in-situ, putand sa fie mutate pe urmatoarea locatie in momentul in care au curatat o zona de deseuri.

La noi in tara este in curs de implementare un astfel de sistem in judetul Tulcea.  Detalii aici.

Speram ca, pe viitor, cat mai putine deseuri “noi” sa ajunga la acest proces terminal de descompunere.

Reduceti, reciclati, reutilizati !

alternativa energetica, convertor cu plasma, deseuri, Syngas

Nu este indicată arderea resturilor vegetale, deoarece:

• se produce poluarea aerului prin fumul rezultat;

• sărăceşte solul în materie organică;
• râmele şi alte vieţuitoare din microfauna solului sunt distruse;

• se evaporă apa din stratul superior al solului şi prin crăpăturile rezultate se pierde şi apa din adâncime;

• arătura se execută mai greu şi creşte consumul de combustibil.

De acea resturile vegetale ar trebui să fie utilizate ca sursă energetică sau redate solului - dar nu arse!

Utilizarea resturilor vegetale a păioaselor ca sursă bioenergetică

Cel mai important argument în utilizarea paielor ca sursă energetică este faptul că paiele au o valoare energetică destul de înaltă şi că sunt neutre la emisiile gazelor cu efect de seră, mai ales acum când gazele naturale sau scumpit din nou cu 27% şi se aşteaptă scumpirea energiei electrice. Pe viitor ne aşteptăm la scumpiri şi mai mari…
Paiele utilizate în calitate de combustibil conţin apă în proporţie de 14-20%, care se evaporă în timpul arderii. Partea uscată se constituie aproximativ din 50% carbon, 6% hidrogen, 42% oxigen, cantităţi mici de azot, sulf şi alte minerale.

• 1 tonă de paie în echivalent energetic substituie

550 kg de cărbune
350 m3 de gaze naturale
* 1 tonă paie = 35 USD
550 kg cărbune = 101 USD
350 m3 gaze = 60 USD
* Căldura inferioară de ardere
Paie - 14,400 kj/kg
Cărbune - 22,563 kj/kg
350 m3 gaze naturale - 35,000 kj/m3
Anual în Moldova se produce circa 1 milion tone de paie de grâu, dintre care 600 mii tone pot fi folosite în scopuri energetice. Anul acesta suntem foarte bogaţi în paie atât de la culturile păioase, cât şi de la rapiţă - numai de la culturile păioase vom obţine peste 1,5 milion tone de paie, dintre care 900 mii tone pot fi folosite în scopuri energetice. Utilizarea unei cantităţi de 600 mii tone de paie presupune existenţa unor termocentrale cu capacitatea energetică totală de 770 MW.
Prima percepţie, în ceea ce priveşte disponibilitatea paielor în calitate combustibil este că paiele sunt insuficiente pentru scopuri energetice. Însă, Proiectul Energia Renovabilă din Deşeuri Agricole, un proiect demonstrativ, care prin instalarea a 11 termocentrale demonstrative au convins mulţi utilizatorii să prefere aceste tipuri de termocentrale (pe paie) în detrimentul celor pe cărbune sau gaze naturale.
Pentru păstrarea şi folosirea raţională a paielor şi altor resturi vegetale, acestea trebuie balotate. La recoltarea cerealelor păioase, combina lasă paielele pe teren în formă de polog (brazdă de paie cosite). Densitatea pologului a crescut considerabil odată cu utilizarea tehnicii agricole performante, ceea ce contribuie la balotare mai eficientă, însă mai dificil la uscatul paielor în caz de ploaie.
Actualmente, în agricultură pot fi produse următoarele tipuri de baloturi de paie:

• Balot mic
• Balot cilindric
• Balot mare

Balot Mic

Utilajul de balotat de obicei are un tunel cu o dimensiune de 46 x 36 cm şi o lungime de 80 cm. Greutatea balotului produs este de aproximativ 12-15 kg, cu o densitate de 90-100 kg/m3. În prezent, în Republica Moldova este cel mai răspândit tip de producere a paielor balotate, spre deosebire de experienţa statelor dezvoltate unde producerea balotului mic a fost redusă considerabil.

Balot Cilindric

Balotul cilindric este prezent pe piaţă de aproximativ 25 de ani. Utilajul de balotat produce baloturi cu o înălţime de 120 cm şi un diametru de 150 cm. Greutatea unui astfel de balot este de circa 244 kg, cu o densitate de aproximativ de 110 kg/m3.

Balot Mare

Producerea baloturilor mari are o istorie de aproximativ 20 de ani. Acest balot este singurul tip acceptat pentru centralele termo-electrice. Tunelul utilajului de balotat este de 120 x 130 cm, cu o lungime de 240 cm. Lungimea balotului poate fi ajustată de la 110 la 275 cm, dar din punct de vedere a eficienţei transportării producătorii preferă lungimea de 240 cm. Densitatea medie a acestui tip de baloturi este de 139 kg/m3, cu o greutate medie de 523 kg. Aceste baloturi sunt utilizate pentru producerea energiei la termocentrale cu o capacitate înaltă (>150 kW).

Pregătirea paielor (balotarea)

Spre deosebire de tehnologiile tradiţionale (cărbune, gaze) generatorul de căldură pe paie este mai scump la cumpărare, însă economiile obţinute ulterior, va da posibilitatea recuperării investiţiei în termen de maximum 2 ani. Perioada de funcţionare a generatorului de căldură pe paie este de 15 ani. Generatorul de căldură pe paie poate substitui gazul natural şi cărbunele, în funcţie de capacitatea instalaţiei.
În afară de paiele culturilor păioase în calitate de combustibil se pot folosi cu succes şi alte rămăşiţe de plante şi deşeuri agricole, care sunt în destul de mari cantităţi în ţara noastră.
În cadrul parteneriatului Guvernului Republicii Moldova, Băncii Mondiale şi Fondul Ecologic Global s-a decis iniţierea uni proiect pilot, care ar promova folosirea energiei renovabile din deşeuri agricole. Acesta este un prim pas la aplicarea a astfel de tehnologii, neutre la emisiile gazelor cu efect de seră şi totalmente nouă pentru Republica Moldova.

Utilizarea resturilor vegetale a păioaselor ca materie organică pentru menţinerea şi sporirea fertilităţii solului

Menţinerea şi sporirea fertilităţii solului sunt condiţionate, în primul rând, de cantitatea şi calitatea materiei organice existente în sol. Aceasta poate proveni din aplicarea îngrăşămintelor organice (gunoi de grajd, compost etc.), dar cel mai la îndemâna agricultorului sunt resturile vegetale.
Starea de echilibru a materiei organice din sol se realizează atunci când pierderile prin mineralizare nu depăşesc intrările de materie organică humificabilă.
Din materia organică se pierd anual, prin mineralizare, 0,5-3%.
Se apreciază că 1 ha cu cereale păioase realizează cca. 4 000 kg/ha de substanţă uscată sub formă de resturi vegetale, din care rezultă peste 400 kg de humus.
Cea mai importantă componentă a materiei organice din sol este humusul rezultat prin transformarea de către microorganisme a resturilor organice. El reprezintă principalul depozitar în sol a energiei chimice. Starea de asigurare a solului cu humus, „aurul negru al pământului”, constituie indicatorul de bază al productivităţii.
Solurile considerate cu fertilitate bună sunt cele care conţin peste 2% humus.
Din păcate, în ţara noastră aproape 40% din suprafaţă conţin sub 2% humus ca urmare a exploatării neraţionale a solului, a aplicării unei agriculturi de „tip minerit” cum des se exprimă dr. hab. Boris Boincian, adică doar se extrag recolte şi nu se restituie solului nimic sau aproape nimic, nici măcar resturile vegetale de pe suprafeţele respective.
Curăţirea terenului de resturile vegetale poate fi socotită o „jefuire a pământului”, iar arderea lor drept o „crimă împotriva naturii”.
Prin experienţe riguroase s-a dovedit că eliminarea completă a paielor scade producţia de grâu, chiar dacă creşte cantitatea de îngrăşăminte chimice aplicate.
Cu fiecare tonă de grâu şi porumb boabe se extrag din sol 25 kg de azot, 12 kg de fosfor şi 30 kg de potasiu. La o producţie medie de 5 t/ha se extrag 125 kg de azot, 60 kg de fosfor şi 150 kg de potasiu, cantităţi care trebuie restituite solului pentru a-i menţine productivitatea.
Dacă în urmă cu 15-20 de ani se aplicau anual, în medie, 5600 kg/ha îngrăşăminte organice şi 140 kg/ha s.a.(NPK) îngrăşăminte chimice, în ultimii ani s-a ajuns doar la 300 kg/ha îngrăşăminte organice şi 20 kg/ha s.a.(NPK) îngrăşăminte chimice.
În asemenea condiţii, cel puţin resturile vegetale pot fi restituite solului cu rolul lor benefic în menţinerea fertilităţii.
Resturile vegetale aduc în sol o cantitate scăzută de azot (20-40 kg/ha), dar ele joacă un rol hotărâtor în menţinerea proporţiei de materie organică şi în sinteza compuşilor care intră în alcătuirea humusului.
Iată suficiente motive pentru a da atenţia cuvenită folosirii tuturor resturilor vegetale.
Acestea trebuie tocate (4-6 cm) şi împrăştiate cât mai uniform pe suprafaţa solului. Pentru a stimula activitatea microorganismelor, care descompun resturile vegetale, se vor administra 10-15 kg de azot pentru fiecare tonă de resturi vegetale. Materialul tocat este mărunţit în continuare de viermi, râme, acarieni etc., şi pe suprafaţa acestor fragmente se instalează o floră de ciuperci care distruge cuticula externă şi pătrunde în interior. Din acest moment pot intra în funcţiune şi bacteriile care descompun materia organică.
Resturile vegetale astfel prelucrate sunt încorporate în sol prin arătură, dar nu mai adânc de 15-17 cm, unde se continuă descompunerea aerobă a materiei organice. Introdusă în sol prea adânc se descompune anaerob, cu eliminarea unor substanţe toxice pentru germinarea seminţelor. Utilizarea cantităţii prea mari a resturilor vegetale influenţează negativ la germinaţia seminţelor mai ales semănate toamna dar chiar şi primăvara, de asemenea şi la dezvoltarea normală a plantelor în cursul vegetaţiei.
Deci folosirea raţională a resturilor vegetale se corelează cu lucrările solului, respectiv materialul tocat se amestecă cu stratul superficial al solului prin dezmiriştire sau discuire, iar după ce a început procesul de descompunere se încorporează în sol prin arătură.
Metoda arderii rămăşiţelor vegetale de plante ca şi metoda de eliberare a terenului prin strângerea tuturor resturilor vegetale sunt contraindicate. Echilibru biologic al solului nu se poate menţine fără prezenţa materiei organice, fără adăugarea noilor cantităţi de resturi vegetale şi fără aplicarea îngrăşămintelor organice si chimice pe măsură ce plantele extrag în fiecare an cantităţi importante de elemente nutritive din sol.

GENERATOARELE POT FI PROCURATE LA NOI ÎN REPUBLICĂ:
Întreprinderile producătoare de termocentrale pe biomasă în R. Moldova:
1) S.C. „Gros & Co International” SRL, mun. Chişinău, str. Serghei Lazo 36,
tel: 079409503, e-mail:
2) „Moldagrotehnica” S.A., mun. Bălţi, str. Industrială 4, Moldova, MD-3100
tel: +373 (231) 2-01-02, 4-61-68; fax: +373 (231) 4-61-68, 4-37-49
e-mail: ; Web: http://www.moldagrotehnica.md.

biomasa, combustibil alternaiv, protectia solului, resturi agricole, resturi vegetale

Sursa: Curentul

biocombustibil, necesar european, Romania

Sursa: Telegraph

ciocolata, eco f3, masina de curse, universitatea warwick

„Subvenţia poate fi accesată pentru orice tip de plantă energetică, atât de cei care cultivă rapiţă, cât şi de cei care cultivă sălcâm sau salcie”, ne-a explicat deputatul Kelemen Attila Bela, unul dintre iniţiatorii proiectului.

Ca să poată beneficia de acest ajutor, producătorul trebuie să cultive cel puţin două hectare cu rapiţă, porumb, floarea-soarelui, linoceluloză (iarbă energetică), iarba-elefantului sau alt tip de plantă energetică, să încheie plantarea în maximum 12 luni de la aprobarea solicitării ajutorului financiar şi să recolteze în maximum cinci ani de la plantare.

Cultivatorul va putea deconta cheltuielile ce privesc pregătirea terenului, asigurarea substanţelor nutritive, achiziţionarea şi depozitarea materialului de reproducere, plantarea propriu-zisă, întreţinerea anuală, montarea de garduri, dar şi alte servicii specfice stabilite prin ordinul ministrului Agriculturii. Conform proiectului de lege, care a primit deja avizul favorabil al Consiliului Legislativ al Senatului, subvenţia ar urma să se acorde începând cu 1 iulie 2009.

În plus, cei care vor dori să înfiinţeze culturi şi unităţi de prelucrare a sălciilor şi plopilor şi transformarea lor în brichete pentru încălzire au la dispoziţie şi fonduri europene, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, la măsura privind modernizarea exploataţiilor agricole prevăzându-se posibilitatea accesării de la UE a 50% din fondurile necesare.

Omul de afaceri Adrian Porumboiu, care a cultivat şi 48.000 de hectare cu rapiţă, crede că este imposibil ca statul să acorde un asemenea ajutor financiar. “10.000 de euro sunt o glumă, cea mai mare subvenţie din Europa o acordă Franţa, de circa 500-600 de euro. Măcar să ne dea subvenţia de anul trecut, de 45 de euro la hectar”, a spus acesta. Potrivit lui Porumboiu, de pe un hectar de rapiţă se obţin în jur de 2.500 de kilograme de plante, iar dintr-o sută de kilograme se obţin la final cam 38 de litri de biodiesel.

Sursa: Cotidianul

combustibili, culturi, plante energetice, rapita

Cea mai mica planta cu flori din lume s-ar putea dovedi perfect echipata pentru indeplinirea a doua sarcini extrem de importante: curatarea poluarii din zootehnie si furnizarea de energie curata, sub forma de biocombustibil.

Capabila sa-si extraga substantele nutritive din ingrasamintele animale, planta denumita lintita produce mult mai mult amidon pe acru (4.000 metri patrati) decat porumbul, sustin cercetatorii. Reprezinta, de aceea, o alternativa viabila a porumbului in obtinerea de biocombustibil bazat pe etanol.

Conform cercetarilor derulate de bioinginerul Jay Cheng si echipa sa de la Universitatea din Carolina de Nord, SUA, lintita are un apetit crescut pentru excrementele animalelor, pe care le transforma rapid in amidon, ce poate fi la randul sau transformat in etanol. In prezent, sursa principala de etanol din SUA este cultivarea la scara industriala a porumbului, care presupune cantitati uriase de pesticide si fertilizatoare. Impreuna cu cheltuielile, etanolul bazat pe porumb se dovedeste doar un pic mai curat si mai bun decat benzina.

Lintita ar putea insemna solutionarea tuturor acestor probleme, mai ales pentru ca exploatarea sa in obtinerea de etanol nu presupune o tehnologie diferita de cea utilizata in cazul porumbului, dupa cum au aratat testele de laborator. Lintita consuma nitrogen, fosfati, calciu si fier, fiind o potentiala sursa de remediu nu doar pentru apele in care sunt acumulari de deseuri agricole, ci in orice fel de ape poluate. Deoarece lintita poate fi intalnita in toate tipurile de clima cu exceptia celor reci, este scazut riscul cauzarii unor probleme de genul invaziei. In prezent, pentru ca testele au demonstrat posibilitatea utilizarii plantei, se discuta mai ales chestiunea economica a exploatarii sale la scara larga.

Sursa:Wired Science

biocombustibil, lintita, salvarea planetei, substante nutritive

Este în natura umană să caute, să descopere, să creadă în schimbări majore necesare pentru supravieţuire şi să caute diverse tipuri de măsuri capabile să constituie reforme dar să le permită să îşi continue proastele obiceiuri.

Asociaţia Rising Tide North America (Mareea ce creşte din Nordul Americii) a publicat un raport referitor la soluţii false în ceea ce priveşte încălzirea climatică. Din păcate, multe dintre sarcinile climatului biocentric este de a căuta să convingă societatea să înceteze să mai sape un neant al climei mai adânc decât acesta.
Mai multe sisteme care alterează sistemele ecologice globale – ca, de exemplu, ingineria GEO, combustibilii produşi în agricultură – nu vor avea succes în protejarea climatului şi a biosferei.

Avem nevoie de schimbări capabile să transforme, precum: stoparea creşterii maşinăriilor industriale, a consumului de energie al acestora, sfârşitul utilizării cărbunelui şi a lemnului ca sursă de energie.
Tot ceea ce nu protejează în totalitate, tot ceea ce nu restaurează ecosistemele naturale nu va face decât să înrăutăţească criza ecologică şi economică globală.

Sursa: Climate Ark

clima, combustibili alternativi, solutii ecologice

Centrala – care va fi prima de acest fel din Italia si a treia dintre cele care urmeaza sa fie construite in Europa – va intra in functiune peste doi ani si va produce 40 de megawati. Algele vor fi “crescute” in containere cilindrice din plastic, iar biomasa rezultata va fi utilizata pentru a obtine combustibil care, la randul lui, va fi folosit pentru producerea energiei cu ajutorul turbinelor generatoare de electricitate. Dioxidul de carbon rezultat in acest proces va fi captat si refolosit pentru ”hranirea”culturilor de alge, care il utilizeaza in procesul de fotosinteza.

In ansamblu, va fi vorba despre un sistem cu “zero emisii de CO2”. Intrucat portul nu are nevoie decat de 7 megawati de energie, restul va putea fi furnizat navelor ancorate in zona. Se preconizeaza, de asemenea, construirea unui mare ansamblu de panouri fotovoltaice, care ar putea furniza 32 de megawati de electricitate.

Sursa: Reuters

alge, centrala, combustibil alternativ, dioxid de carbon, energie, independenta energetica, italia, panouri fotovoltaice, venetia

“Este mai mult decât probabil că unii producători vor renunţa la această afacere. Eu, de exemplu, nu mai dau drumul la instalaţie”, a precizat Mihail Florescu, membru al Asociaţiei Producătorilor de Biocombustibil (APB). În cadrul unei conferinţe care a avut loc la începutul acestui an, membrii APB susţineau că doar câţiva dintre ei mai produc efectiv biocarburant, producţia fiind astfel destul de mică.

Mihail Florescu a spus că unul dintre motivele pentru care s-a ajuns în această situaţie este legat de preţul prea mare al uleiului, dar şi de faptul că România nu beneficiază de un program foarte bine pus la punct în ceea ce priveşte stimularea culturilor destinate producerii de combustibili “verzi”. În plus, până acum, promovarea acestor tipuri de carburanţi a fost deficitară.

150.000 de hectare pentru biodiesel

Potrivit lui Teodor Mihalcea, directorul Direcţiei Generale Politici Agricole din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), suprafaţa cultivată în 2008 cu plante destinate exclusiv producerii de biocombustibil a fost de aproximativ 150.000 de hectare. Aceasta reprezintă circa 1,6 % din suprafaţa arabilă a ţării.

În România, biocarburanţii se obţin prin procesarea culturilor de rapiţă, porumb, floarea-soarelui şi soia. Astfel, din totalul suprafaţei cultivate cu plante destinate producerii de biocarburanţi, rapiţa reprezintă 62 %, floarea-soarelui 23,9 %, porumbul 10,8 % şi soia 3, 3 %. Până în prezent, 760 de producători de culturi destinate obţinerii de biocomsutibili au solicitat sprijin Ministerului Agriculturii.

Şi benzina va conţine biocarburant

În procesul de aderare, România s-a obligat să utilizeze biocarburanţii şi alţi carburanţi regenerabili. Astfel, operatorii economici sunt obligaţi prin lege să introducă pe piaţă numai amestec de biocarburanţi şi carburanţi convenţionali începând cu data de 1 iulie 2007. De aceea, de la 1 iulie 2007 motorina s-a livrat cu un conţinut de biocarburant de minimum 2 % în volum, procent care de la 1 ianurie 2008 a devenit 3 %.

De la 1 iulie 2008 procentul a ajuns la minimum 4 % în volum. Începând cu 1 iulie anul acesta şi benzina se va livra cu un conţinut de biocarburant de minimum 4 % în volum.

“Prin promovarea biocombustibililor se doreşte, în principal, înlocuirea în bună parte a combustibililor fosili şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, implicit reducerea dependenţei de importurile de petrol”, a spus Teodor Mihalcea.

Două unităţi noi pentru bioetanol

Conform Ministerului Economiei, în România există 28 de societăţi pentru producerea de biodiesel. Potrivit lui Mihalcea, capacităţie de producţie pot asigura realizarea a 280-300 de mii de tone de biodiesel pe an. Cu toate acestea, în 2007 România a produs doar 30.000 de tone de biodiesel. A utilizat 50.000 de tone, 20.000 tone fiind importate. Conform Ministerului Agriculturii, în 2009 vor intra în funcţiune două unităţi de producere a bioetanolului din porumb care vor atinge în final o capacitate de circa 150.000 de tone de bioetanol pe an.

Biodiesel de generaţia a doua

În România nu există instalaţii pentru producerea de biocarburanţi de generaţia a doua, potrivit reprezentanţilor Ministerului Economiei. În schimb ţara noastră beneficiază de un potenţial energetic considerabil de biomasă, evaluat la 7,6 milioane de tone pe an (deşeuri agricole, reziduuri din exploatări forestiere, deşeuri menajere).

“Din acest potenţial, prin dezvoltarea tehnologiilor de obţinere a biocarburanţilor de a doua generaţie – care se bazează pe tratamentul lingocelulozic – se pot obţine importante cantităţi de biocarburanţi”, a spus Teodor Mihalcea. În momentul de faţă există instalaţii pilot sau demonstrative pentru obţinerea biocarburanţilor din a doua generaţie din materii prime lignocelulozice în Suedia, Germania, Spania şi Danemraca. Acestea urmează să fie implementate până în 2020.

Producţia de biodiesel
România a utilizat, în 2007, 50.000 de tone de biocarburant. 30.000 de tone au reprezentat producţia internă de biocombustibil, iar 20.000 de tone de biodiesel au fost importate. În 2009 vor intra în funcţiune două unităţi de producere a bioetanolului din porumb care vor atinge în final o capacitate de circa 150.000 de tone de bioetanol pe an.

Sursa: Adevarul

biocarburanti, biodiesel, combustibili verzi, culturi pentru combustibili

Ţăranii vrânceni preferă rapiţa şi datorită costurilor reduse de producţie şi întreţinere.

“Profitul unui hectar de rapiţă este cel puţin dublu faţă de grâu. Rapiţa se vinde din lan, se încasează imediat şi este şi destul de profitabilă. Cel puţin în anul 2008 a avut un preţ încurajator”, explică un cultivator.

S-a construit şi o fabrică ce produce combustibil ecologic din rapiţă. “În anul ăsta, vom produce cu siguranţă ulei vegetal şi sperăm să producem şi biocombustibil”, susţine Gheorghe Ganea, patronul unei fabrici din Vrancea.

În Vrancea, culturile de rapiţă ocupă locul doi ca întindere după cele de grâu. Pe piaţă, kilogramul de rapiţă s-a vândut cu un leu şi 40 de bani, aproape de trei ori mai mult decât cel de grâu.

Sursa: Realitatea TV

agricultura, biodiesel, cultivarea rapitei, vrancea